Povestea „Ursul păcălit de vulpe” ne aduce în prim plan o lume plină de aventură și învățăminte, în care un urs naiv se confruntă cu situații dificile, fiind pus într-un joc ingenios de o vulpe sireată. Începutul poveștii ne prezintă o vulpe isteață, epuizată și flămândă, care se găsește la marginea unui drum, după o noapte întreagă de căutări nereușite pentru hrană. În acel moment, vulpea observă un om care se apropie cu un car încărcat cu pește și îi vine o idee ingenioasă: se preface moartă, sperând să prindă câteva din delicatesele acvatice din carul omului.
Într-o clipită, omul, crezând că blana vulpii ar fi o adăugire splendidă la garderoba soției sale, o ridică și o aruncă în car, peste peștii săi. Vulpea, acum în preajma prăzii mult dorite, începe să arunce peștii unul câte unul din car și se bucură de masa copioasă. Dar liniștea aceasta este întreruptă de apariția ursului, care, atras de mirosul peștelui, își dorește și el o parte din pradă.
Cu toate acestea, vulpea nu are de gând să împartă prada cu ursul și îi sugerează acestuia o metodă inventivă de a prinde pești: să meargă la lac, să-și introducă coada în apă și dimineața să tragă tare, astfel încât peștii mușcați de coada lui să ajungă în stomacul său. Ursul, naiv și entuziasmat, se grăbește către lac și urmează cu strictețe instrucțiunile primite.
Dar, pe măsură ce noaptea înaintează, temperaturile scăzute fac ca suprafața lacului să înghețe, prinzându-i ursului coada în gheață. Dimineața, când ursul trage din toate puterile, tot ce obține este o durere sfâșietoare și pierderea cozii sale. Mâhnit și furios, ursul pleacă în căutarea vulpii, hotărât să se răzbune pentru trucul ei malițios.
Vulpea, observându-l pe urs apropiindu-se, se refugiază într-o scorbură a unui copac și începe să râdă de neșansa ursului. Ursul încearcă zadarnic să o prindă, dar vulpea, cu viclenia ei caracteristică, îi evită cu ușurință toate încercările. Astfel, povestea se încheie cu imaginea ursului păcălit, care a căzut victimă ingeniozității vulpii, rămânând nu doar fără pradă, ci și fără coadă.
Această aventură palpitantă și plină de înțelesuri ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței înțelepciunii și precauției în fața ispitelor și a sfaturilor nechibzuite. Ne învață că nu întotdeauna ceea ce pare prea frumos sau prea ușor de obținut este cu adevărat în avantajul nostru. De asemenea, ne reamintește că trebuie să fim atenți la oportunitățile care par prea bune pentru a fi adevărate și să ne bazăm pe propria noastră judecată și experiență pentru a ne feri de capcanele celorlalți.