Zahei orbul – rezumat

Romanul “Zahei orbul” este o operă scrisă de Vasile Voiculescu și a fost publicată pentru prima dată în 1970, la editura Dacia. Scrisă între 1947 și 1958, opera a fost publicată postum, după moartea autorului. Cartea se concentrează pe povestea lui Zahei, un protagonist orb care își începe călătoria spirituală în căutarea dezvoltării capacității sale de observație, lipsit fiind de capacitatea de a vedea lumea fizică înconjurătoare.

Structurat în patru părți, romanul începe cu povestea lui Zahei, un pescar din zona Dunării care ajunge la un schit în încercarea de a-și redobândi vederea. După ce fuge din spital împreună cu un prieten, cei doi ajung într-un cartier sărac din București, unde Zahei descoperă că are succes printre femei, dar rămâne neinteresat de ele. El începe să-și dezvolte alte tipuri de “vedere”, observând lumea din jur cu ajutorul altor simțuri.

După diverse încercări și experiențe dificile, Zahei ajunge să fie condamnat la închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. Viața în închisoare este grea, dar el reușește să-și păstreze integritatea și să înfrunte provocările cu forță fizică și morală.

După eliberare, Zahei continuă căutarea sa spirituală, încercând să-și găsească locul în lume. În cele din urmă, el se întâlnește cu un preot care îi redă vederea și îl însoțește într-o călătorie spirituală și plină de semnificații, care îl duce la o înțelegere mai profundă a lumii și a sinelui său.

“Zahei orbul” explorează căutarea umană a luminii și a mântuirii spirituale într-o lume palpabilă, oferind o perspectivă inedită asupra vieții și a căutării fiecărui individ pentru sens și înțelegere.