Introducere
Ștefan Gheorghidiu este personajul principal din romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” scrisă de Camil Petrescu.
În operă, Ștefan Gheorghidiu întruchipează tiparul intelectualului inadaptat, insetat de ideal, care trăiește două experiențe fundamentale, iubirea și războiul, are rol de narator-personaj, întreaga operă fiind scrisă la persoana I.
Statutul personajului
Ca statut fizic, personajul Ștefan Gheorghidiu este un tânăr „ înalt și elegant”, „Începusem totuși să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine…”, „Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare, fără să cred în Dumnezeu, nu m-aş fi putut realiza – şi am încercat-o – decât într-o dragoste absolută”.
Ca statut social, Ștefan Gheorghidiu, este un student la filosofie, având o avere modestă.
Se căsătorește cu cea mai frumoasă și populară fată din universitate pe nume Ela, studentă la Litere, iar după un timp primește o moștenire de la unchiul său bogat, astfel își schimbă statutul social reușind să pătrundă în cercurile aristocrate.
În timpul primului război mondial se înrolează în armată, devine subofițer și decide mai apoi să divorțeze de Ela.
Din punct de vedere al statutului moral, Ștefan Gheorghidiu, este un intelectual cu valori morale înalte, care nu acceptă compromisul, inadaptarea sa reieșind din refuzul său de a accepta minciuna și ipocrizia lumii mondene, pe de altă parte este un tip orgolios,sensibil, lucid dar și foarte gelos „Viața mea a devenit o tortură continuă. „Știam că nu mai pot trăi fără ea…” Îmi petreceam timpul spionându-i prieteniile, urmărind-o, făcând probleme de neînchipuit…”.
În ceea ce privește statutul psihologic, Ștefan Gheorghidiu, este un tânăr inteligent măcinat de incertitudini și multe îndoieli, neputând să se încadreze în lumea aristocrată din capitală, fiind frământat de un puternic conflict interior, deoarece toate idealurile îi erau contrazise de realitate, analizând profund orice aspect al vieții sale „Niciodată nu m-am simțit mai descheiat de mine însumi, mai nenorocit”.
Modalități de caracterizare
Personajul „Ștefan Gheorghidiu” este caracterizat prin caracterizare directă cât și caracterizare indirectă, introspecție, monolog interior, etc.
Caracterizarea directa
Caracterizarea directă se face prin autocaracterizare „Treceam printre studenții bine. Eram înalt și elegant.”, de către alte personaje, unchiul Nae, care îl consideră un inadaptat „ n-ai spirit practic…cu Kant ăla al dumitale și cu Schopenhauer nu faci în afaceri nici o brânză”, de Ela „Ești de o sensibilitate excesivă”, etc.
Caracterizare indirecta
Caracterizarea indirectă reiese din gândurile, gesturile, acțiunile și simțirile acestuia, toate acestea fiind supuse analizei psihologice (introspecția, monologul interior, memorie involuntară), tehnici folosite de narator pentru a contura trăsăturile personajului. De exemplu:
- are demnitate – apără onoarea tatălui său
- este posesiv și gelos – scena de la Odobești
- este manipulat ușor de unchiul Nae – îl atrage în afacerea cu armament, etc.
Concluzie
În concluzie, personajul Ștefan Gheorghidiu este un personaj complex, tipul intelectualului inadecvat pentru societatea mondenă din vremea sa, acesta fiind o persoană cu valori morale înalte, însetat de absolut.
Citește și: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război comentariu