Introducere
Opera literară „Enigma Otiliei” a fost publicată în anul 1938, fiind cel de-al doilea roman al lui George Călinescu, după romanul „Cartea nunții”(1933).
Ca specie literară este un roman, roman realist-obiectiv, roman citadin cu elemente de modernitate care aparține perioadei interbelice.
Este de asemenea și o creație realistă balzaciană (întâlnim tipologii de personaje, iar caracterul personajelor este în strânsă relație cu mediul înconjurător).
George Călinescu a fost un academician român, scriitor, publicist, critic și istoric literar.
Titlul operei
Titlul romanului – este format din două substantive, unul comun „enigma” și cel de-al doilea un substantiv propriu, care surprinde eternul feminin, inițial, acesta fiind „Părinții Otiliei” dar a fost schimbat de editor deoarece era considerat neinteresant.
Așadar în acest caz noul titlu va evidenția povestea de dragostea în care Otilia rămâne o enigmă pentru Felix; „Otilia nu avea o enigmă ci Felix credea că are”.
Tema operei
Tema romanului este o frescă din viața burgheziei bucureștene de la începutul sec. XX.
Alte teme, avem:
- tema moștenirii,
- a parvenirii,
- a iubirii,
- a paternității,
- etc.
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este obiectiv, omniscient, omniprezent, narațiunea se face la pers.a-III-a.
Modul de expunere predominant este narațiunea, viziunea este „dindărăt” , focalizarea este zero.
Indicii spațio-temporali sunt bine precizați; „Într-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani îmbrăcat în uniformă de licean, intră pe strada Antim.”
Acțiunea romanului se desfășoară pe două planuri.
Primul plan ne prezintă destinul lui Felix, un tânăr care își dorește să devină medic.
Al doilea plan ne prezintă istoria unei moșteniri, în jurul căruia poetul construiește imaginea societății burgheze din București la începutul sec. XX, planuri care se întrepătrund și se determină reciproc.
Conflictul este complex, avem conflictul dintre Felix și Pascalopol pentru Otilia, și conflictul dintre Costache Giurgiuveanu și sora sa Aglae pentru avere.
Structura operei literare
Romanul cuprinde 20 de capitole, fiecare capitol începe cu fixarea reperelor temporale și spațiale.
Relația dintre incipit și final este simetrică, în incipit ne este prezentat Felix Sima, un tânar inocent pe strada Antim care caută locuința lui Costache Giurgiuveanu, iar în final ne este prezentat dinou Felix care este o acum o persoană matură, un medic de succes, care revine pe strada Antim.
Tipologia personajelor
- avarul – Costache Giurgiuveanu,
- arivistul – Stănică Rațiu,
- aristocratul – Leonida Pascalopol,
- orfanii – Felix și Otilia
- baba rea – Aglae Tulea, senilul – Simion Tulea, retardatul – Titi Tulea, domnișoara bătână – Aurica Tulea, femeia plată – Olimpia Tulea,
Momentele subiectul literar
Intriga – ne prezintă cele două planuri care se întrepătrund.
Expozițiunea– debutează odată cu venirea lui Felix din Iași la București, pentru a studia medicina, astfel ajunge să cunoască toată familia lui Costache Giurgiuveanu.
Desfășurarea acțiunii – Felix ajuns în București cunoaște întreaga familie a lui Giurgiuveanu, sora sa Aglae, Stănică Rațiu, ginerele lui Aglae și Olimpia fiica acesteia.
Apoi trăiește o frumoasă poveste de dragoste cu Otilia Mărculescu, fata orfană crescută de Giurgiuveanu.
Bătrânul îi construiește o casă Otiliei, pe care o iubește ca pe o fiică, o casă construită cu materiale din dărâmături, apoi se îmbolnăvește, iar Pascalopol, prietenul familiei îi aduce un doctor care îl ajută pe acesta.
Punctul culminant – debutează prin decizia Otiliei de a-l alunga pe Felix di viața ei, pentru a nu-l opri din drumul său spre medicină, se căsătorește cu Pascalopol și pleacă la Paris.
Stănică Rațiu îl jefuiește pe Giurgiuveanu furându-i banii, acest lucru fiindu-i fatal, ultimele cuvinte ale bătrânului fiind; „banii, banii, pu…pungașule.”
Apoi Stănică o părăsește pe Olimpia și se căsătorește cu Georgeta.
Deznodământul – ni-l prezintă pe Felix care ajunge un doctor renumit, intră in rândul oamenilor din înalta societate.
În final el revine pe strada Antim purtat de amintirea primei vizite în București, ajuns în fața casei lui Giurgiuveanu acum părăsită, primele cuvinte ale bătrânului îi răsună în urechi; „ aici nu stă nimeni!”
Concluzie
În concluzie, opera literară „Enigma Otiliei” este o operă de mare valoare pentru literatura românească, iar în baza datelor prezentate o putem încadra în curentul literar numit realism.