Introducere
Poezia „ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este o artă poetică modernistă, care face parte din volumul „Poemele luminii” publicat în anul 1919.
Acest volum deschide prima etapă de creație a poetului, aflată sub semnul expresionismului stihial.( unde trăirile sunt exacerbate, și existența este esențializată)
Lucian Blaga a fost un mare poet român, filozof, traducător, profesor universitar și diplomat.
Poezia face parte din seria artelor poetice moderniste interbelice alături de poezia Testament de Tudor Arghezi și poezia Joc secund de Ion Barbu.
Ideea poetică exprimă atitudinea poetului de a proteja misterele lumii prin metafore, imagini artistice ce fac diferența dintre cunoașterea paradisiacă și cunoașterea luciferică (gândirea rațională și cea poetică).
Titlul poeziei
Titlul poeziei este o metaforă revelatorie, care înseamnă de fapt alegerea poetului pentru cunoașterea luciferică.
Pronumele personal „eu” arată apartenența poetului la expresionism, verbul la forma negativă „nu strivesc” arată tipul de cunoaștere ales de poet, iar „corola de minuni a lumii” este o metaforă care prezintă perfecțiunea absolutului.
Tema poeziei
Tema poeziei este reprezentată de cunoașterea lumii care se poate face doar prin iubire.
Motive literare din poezie sunt:
- luna
- taina
- flori
- ochii
- buze
- morminte
Structura poeziei
Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este alcătuită din trei secvențe.
În incipitul poeziei, titlul se reia arătând intenția eului liric de a proteja tainele lumii.
În prima secvență, poetul prezintă metaforic perfecțiunea universală văzută prin vederea luciferică, „corola de minuni a lumii” în diferitele întrupări ale misterului: „florile” reprezintă prospețimea și vegetalul, „ochii” sunt porțile sufletului și cunoașterea, „buzele” sunt expresia afectivității și reprezintă sensibilitatea, iar „mormintele” sunt porți către lumea cealaltă.
Și își arată refuzul pentru cunoașterea rațională, cu ajutorul verbelor la forma negativă „nu strivesc” și „nu ucid”.
Secvența a doua este mult mai amplă, construită pe baza unor opoziții: „eu versus alții” prin metafora „lumina mea versus lumina altora’‘ prin care sugerează cunoașterea, pronumele personal „eu” și conjuncția „dar” întăresc atitudinea poetului față de misterele lumii.
Tot aici, poetul face o comparație între modul său de cunoaștere și lumina misterioasă a lunii.
A treia secvență are rol concluziv prin folosirea raportul de cauzalitate „căci” exprimând atitudinea eului liric față de misterele lumii prin cunoașterea luciferică, care se poate face doar prin iubire.
Concluzie
În concluzie, poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” prezintă influențe filozofice și mistice, este o artă poetică modernă care are în centru voința de conservare a tainelor lumii, încadrându-se în curentul literar numit modernism.