Testament – Comentariu BAC

Comentariu literar Testament – de Tudor Arghezi

Autorul și opera

Poezia „Testament” de Tudor Arghezi este o poezie programatică, fiind prima poezie din volumul „Cuvinte potrivite” publicat în anul 1927.

Această poezie face parte din seria artelor poetice moderne din literatura română din perioada interbelică, alături de „Joc Secund” de Ion Barbu și „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii’‘ de Lucian Blaga.

Tudor Arghezi ( Ion Nae Theodorescu, numele adevărat) a fost un scriitor român care a adus o contribuție valoroasă în lirica literaturii române, a scris proză, teatru, pamflete și literatură pentru copii.

Arghezi introduce în literatura română estetica urâtului preluată de la scriitorul francez Charles Baudelaire.

Titlul poeziei

Titlul poeziei ilustrează „actul oficial” prin care poetul lasă bunurile sale urmașului său, arată relația dintre generații și responsabilitatea acestora față de moștenirea primită.

De asemenea ilustrează și sensul de învățătură al bibliei din vechiul și noul testament, așadar creația lui Arghezi devine moștenirea spirituală pentru cititori sau truditori ai condeiului.

Tema poeziei

Tema poeziei exprimă concepția poetului despre artă și rolul acesteia în lume, prezintă creația literară în ipostaza de meșteșug în care cuvântul este stăpân al universului iar opera literară este rodul trudei poetului și al harului divinității..

Poezia este concepută ca un monolog adresat de tată unui fiu spiritual căruia cartea îi este lăsată drept unica moștenire.

Incipitul poeziei ilustrează lirismul subiectiv, cuprinde primele două versuri în care se prezintă ideile de bază ale întregii poezii, iar negația „nu„ arată importanța moștenirii. („Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte / Decât un nume adunat pe-o carte.„)

Lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetului transmisă în mod direct și prin mărcile subiectivității folosind verbe și pronume la pers. I și a-II-a singular, alternând spre persoana a-III-a.

Eul liric apare în mai multe ipostaze: eu-noi, eu(tatăl)- fiul, („de la străbunii mei până la tine„ , robul a scris-o,Domnul o citește„).

Structura poeziei

Poezia „Testament„ este alcătuită din trei secvențe lirice, organizate în cinci strofe inegale.

• Prima secvență arată legătura dintre poet și urmașii săi,
• a doua secvență prezintă rolul estetic și social al poeziei,
• a treia secvență prezintă definirea operei literare.

Versurile au rimă împerecheată, iar măsura este variabilă de 9-11 silabe, ritmul este unul interior.

Prin vocativul „fiule” se sugerează că poetul se adresează unei întregi generații de tineri care preiau această moștenire, cartea devenind treapta dintre generații.

Versul „Suite de bătrânii mei pe brânci„ și enumerația „ râpi și gropi adânci” arată drumul dificil al acumulării și al cunoașterii străbătut de strămoșii noștri.

Citește și: Testament – rezumat

Concluzie

În concluzie, poezia „Testament” este o artă poetică modernă, prezintă o triplă problematică specifică liricii moderne:

• estetica urâtului
• transfigurarea socialului în artistic
• raportul dintre inspirație și actul de creație

Așadar, prin elementele prezentate mai sus, această poezie se încadrează în curentul literar numit modernism.