Introducere
Mihail Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanti scriitori de origine romana din toate timpurile.
Acesta a scris:
- opere de aventuri, precum Baltagul;
- opere descriptive, precum Valea Frumoasa;
- opere istorice, precum Neamul Soimarestilor sau Fratii Jderi;
- dar si povesti de vanatoare, precum Tara de dincolo de negura.
Incadrarea operei in specie, gen, curent cultural/literar
Fantana dintre plopi este o povestire care face parte din volumul de noua povestiri, intitulat Hanul Ancutei si publicat in anul 1928.
Aceste 9 povestiri au diferite caractere literare, unele au un caracter umoristic, altele erotic, altele istoric si asa mai departe.
De exemplu:
- Fantana dintre plopi – povestire cu caracter erotic;
- Cealalta Ancuta – povestire cu caracter erotic;
- Povestirea Zahariei Fantanarul – povestire cu caracter erotic.
- Judet al sarmanilor – povestire cu caracter justitiar;
- Haralambie – povestire cu caracter justitiar;
- Iapa lui Voda – povestire cu caracter umoristic;
- Balaurul – povestire cu caracter fantastic;
- Orb sarac – povestire cu caracter istoric;
- Negustor lipscan – povestire cu caracter memorialistic;
Povestirea este o specie a genului epic, de obicei de scurta intindere si cu un singur fir narativ in care totul este expus din perspectiva unui personaj al povestirii sau din perspectiva unui narator martor la cele intamplate in povestire.
In cazul povestirii, foarte des, este folosita tehnica povestirii in rama (povestire relatata in cadrul altei povestiri).
In literatura universala avem cateva exemple extraordinare de povestiri in rama, precum: „O mie si una de nopti”, „Povestile din Cantebury” sau „Decameronul”.
Perspectiva narativa
Perspectiva narativa generala este subiectiva, vocile narative sunt multiple iar naratorul personaj povesteste faptele la persoana I.
Relatarea subiectiva, in „Fantana dintre plopi”, este scoasa in evidenta prin mai multe elemente de oralitate: folosirea limbajului arhaic (invechit), popular dar si regional: „buiac”, „mulțămire”, „mazâl”.
Titlul
Titlul este alcatuit din doua substantive comune „fantana” si „plopi” iar acestea sunt legate intre ele de prepozitia „dintre”. Acest titlu este reprezentativ pentru relatarile din povestire si evidentiaza toposul (cliseul cultural) in care cei doi amorezi se intalnesc.
Locul de intalnire va deveni unul blestemat, deoarece personajul feminin isi va incheia existenta in fantana respectiva (simbol al comunicarii intre lumi). Apa, in schimb, simbolizeaza in opera atat viata cat si moartea, iar plopii – singuratatea si tristetea.
Tema
Tema este reprezentata de relatia romantica tragica dintre o fata de etnie rroma si un capitan de mazali (boieri scosi din functie, de catre domnitor, care actualmente ocupa un rol militar). Sadoveanu scoate in evidenta faptul ca iubirea nu cunoaste limite de tip social si reliefeaza ideea de sacrificiu.
Indicatorii spatio-temporali
Timpul in care personajele se aduna la han era „o toamna tarzie cu belsug de struguri in vii”.
Localizarea efectiva in cursul istoriei este la inceput de secol XIX, in perioada razboiului ruso turc, la momentul in care stapanea „Imparatul-Alb”.
Locul acestor povestiri este Hanul Ancutei despre care se spune „nu era han – era cetate” – figura de stil care reliefeaza functia de aparate a constructiei.
Timpul povestirii propriu-zise,al relatiei amoroase, este cu douazeci si cinci de ani in urma: „De-atuncea au trecut ani peste douăzeci şi cinci.”.
Actiunea a avut loc in imprejurimile hanului Ancutei iar localitati precum Pascani, Tutova sau Suceava dau un aer realist intamplarilor.
Structura
Fantana dintre plopi este a patra povestire din cele noua povestiri din volumul de povestiri „Hanu Ancutei”.
Momentele subiectului literar
Expozitiunea: In expozitiune ne sunt prezentate timpul si locul actiunii: “acum doua zeci si cinci de ani” , “tot aici, la han”.
Un calaret se indreapta catre vestitul han al Ancutei. Ni se spune ulterior ca acesta se numeste Neculai Isac si ca este capitan de mazili dar si faptul ca este prieten cu Ionita, comisul.
Sadoveanu, face, pe scurt, caracterizarea protagonistului: „om buiac si ticalos”, „umblam si negutam vinuri”.
Statutul social al lui Neculai era acela de mic boier („purta ciubote de iuft cu turetci inalte si ilic de postav cu nasturi rotunzi de argint”, „cu o blanita cu guler de jder”).
Se pare ca Neculai Isac era un om in varsta, dar care nu isi pierduse farmecul. („Era om aujns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal”)
Unicul lucru care ii conferea un aer trist era lipsa ochiului sau drept. Facand comert cu vinuri, in drum spre tinutul Sucevei, el se opreste la Hanul Ancutei pentru a se odihni pentru o perioada de timp.
Intriga: Intr-o zi, Neculai Isac da de un grup de persoane de etnie rroma care erau la pescuit. Printre aceste persoane se afla si o fata foarte frumoasa pe numele sau Marga care purta o fusta rosie si care nu avea mai mult de 18 ani.
In acel moment, Neculai, se trezeste cu unul dintre rromi, Hasanache dar si cu Marga, langa el. Hasanache il opreste si ii cere un ban de argint iar in cele din urma acesta da un ban de argint lui Hasanache dar si unul Margai, cea care ii facea ochi dulci.
Desfasurarea actiunii include majoritatea lucrurilor relatate in textul operei.
Fantana dintre plopi se transforma intr-un loc cu o semnificatie importanta, Neculai Isaci si Marga intalnindu-se si incepandu-si povestea de dragoste in acel loc.
Idila nu are suficient timp pentru a se concretiza, deoarece intalnirile dintre ei sunt putine si complicate.
Marga ii multumeste pentru moneda de argint, pe care il folosise sa isi cumpere cizme.
Ultima lor intalnire este marcata de plansetul Margai care nemaiputand sa tina secretul, ii spune lui Neculai Isac faptul ca a luat parte la un complot al rromului Hasanache, care dorea sa-l omoare si sa ii ia banii pe care acesta ii obtinuse din vanzarea de vinuri.
Asadar, planul fusese ca Marga sa-l seduca pe Neculai iar Hasanache sa-l captureze si sa-l omoare, dupa care sa ii ia banii.
Punctul culminant al actiunii este dat de momentul in care, Neculai Isac dorind sa plece, vede grupul de rromi de care este urmarit.
Marga striga la el sa fuga, dar este auzita de ceilalti rromi. Din pacate, Neculai este prins de rromi iar in lupta sa cu acestia el isi pierde un ochi, acesta fiindu-i scos cu un cutit chiar de catre Hasanache.
Dupa putin timp, dinspre fantana, se aude un tipat. Neculai se duce inspre fantana si realizeaza ca Margai ii fusese luata viata chiar de catre rromii din grupul sau pentru ca acestia isi dadusera seama ca ea nu le mai era loiala dat fiind faptul ca a strigat la Neculai sa fuga de ei.
In deznodamant ne sunt prezentate momentele triste de dupa moartea Margai. Vazand lumina dinspre Hanul Ancutei, Neculai Isac striga tare, cerand ajutor. Cei aflati in han ies cu faclii si se duc in directia lui Neculai.
Se revine apoi la timpul prezent (cel al povestirii), iar persoanele care ascultasera povestea devin acum „tacuti si mahniti”.
Concluzie
In concluzie, „Fantana dintre plopi” este o poveste veche de dragoste, al carui scop este reactivarea unei lumi demult disparute.
Iubirea dintre Neculai si Marga este neimplinita si profund intunecata de contextul nefavorabil in care se naste si se desfasoara.
Naratiunea este subiectiva, toate intamplarile fiind povestite din punctul de vedere al personajului-narator, care este chiar protagonistul povestirii.