Introducere
Poezia „Plumb” de George Bacovia a fost publicată în anul 1916, în volumul cu același nume în revista Versuri.
George Bacovia (numele adevărat; George Andone Vasiliu) a fost autorul unor volume de versuri și proză, cel mai important poet simbolist român, scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Poezia „Plumb” și simbolismul
Poezia este o artă poetică simbolistă, apartenența poetului la simbolism a fost demonstrată printr-o serie de argumente tematice:
- singurătatea,
- toamna,
- ploaia,
- sensibilitatea nevrotică (depresia).
Totodată apartenența lui Bacovia la simbolism a fost demonstrată și de urmatoarele argumente de stil:
- muzicalitatea versului,
- repetiția simbolurilor obsedante,
- cuvântul „plumb”.
Ambiguitatea, muzicalitatea,comunicarea unei stări de criză sufletească de apăsare și de dezolare, depresia, persistența termenilor cromatici de negru, gri, alb, violet sunt alte elemente și motive ale imaginarului simbolist, prezente în poezia „plumb”.
Titlul poeziei
Titlul poeziei, este un simbol reprezentativ pentru creația bacoviană, reprezentând simbolul plumbului.
Element chimic utilizat în magia neagră ca marcă a lui Satan, dar și în ritualurile funerare păgâne, plumbul are o serie largă de semnificații, sugerează moartea, degradarea, singurătatea și apăsarea sufletească.
Tema poeziei
Tema poeziei principală este condiția individului într-o societate care limitează, el apare în ipostaza însinguratului și trăiește sentimente de disperare.
Alte teme sunt moartea, dezolarea, pustiul, și apăsarea sunt teme care se subordonează temei principale.
Somnul devine semn al morții pentru că nu mai oferă ca în romantism, un confort sau securitate (vis sau ideal), la Bacovia somnul se leagă de moarte, generând criză sufletească și depresie.
Motive literare
Motivele literare din poezie sunt:
- „sicriu”,
- „mort”,
- „somn”,
- „cavou”,
- „coroane”,
- „amorul”,
- „tristețea”,
- „singurătatea”,
- etc.
Structura poeziei
Poezia este alcătuită din două strofe a câte patru versuri (catrene) alcătuind un monolog tragic, în care se pot citi reacțiile eului liric în fața agresiunilor exterioare (frigul și vântul), dar și neliniștea sa interioară.
Elemente ale realului ce trimit direct la moarte sunt: cavoul, sicriele, coroanele, veșmântul funerar, dar și indirect: plumbul.
Rima este îmbrățișată, măsura versului (zece silabe).
Strofa întâi surprinde elementele unui cadru spațial închis în care eul poetic se simte captiv: un cavou care simbolizează mediul înconjurător apăsător.
Elementele decorului funerar sunt:
- sicriele de plumb,
- funerar veșmânt,
- coroane de plumb,
- flori de plumb.
Strofa a doua este prezentată sub semnul tragicului existențial generat de pierderea iubirii „Dormea întors amorul meu de plumb”.
Căderea în agonie a întregului univers este simbolizată de frângerea zborului, aripile sunt de plumb, zborul este în jos, iar moarte nu este doar exterioară dar și interioară, simbolizând golul sufletesc.
A dispărut sentimentul sau persoana iubită, încercarea de a-și resuscita iubirea eșuează ( „și-am început să-l strig”).
Punctele de suspensie marchează fragmentarea și împietrirea universului.
La nivel morfologic, remarcăm timpul imperfect al verbelor, care arată o acțiune începută în trecut și încă neterminată în prezent.
Lucru ce creează impresia de stagnare a timpului într-un moment nefast pentru ființa poetului.
La nivelul figurilor de stil, remarcăm epitetul „de plumb” așezat lângă substantivele:
- flori
- sicrie
- amor
- repetat obsedant care creează impresia de marș dur pentru ritmul versurilor
Concluzie
În concluzie, prin poezia Plumb, George Bacovia rămâne așa cum spunea Ion Caraion „bijutierul plumbului în literatura română”.
Prin folosirea temelor și a motivelor specifice, prin cromatică și muzicalitatea interioară, poezia „ Plumb” este o artă poetică simbolistă și se încadrează în curentul literar numit simbolism.