Introducere
Opera literară „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” a fost scrisă în perioada interbelică, în anul 1930.
Camil Petrescu a fost un mare scriitor român, doctor în filosofie, dramaturg, poet și nuvelist.
În romanul „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” autorul prezintă drama intelectualului lucid însetat de sentimentul de iubire, povestea studentului la filosofie, Ștefan Gheorghidiu care odată cu începerea războiului, iubirea dintre el și Ela se sfârșește.
„Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război” este un roman modern, subiectiv, inspirat din mediul citadin, de analiză psihologică, un roman al experienței și autenticității.
Titlul
Titlul romanului ne relevă experiențele trăite de protagonistul romanului, iubirea și războiul.
Simetria titlului corespunde celor două părți ale operei literare.
Persistența cuvântului „noapte„ ne sugerează frământările protagonistului.
Tema
Tema romanului sunt iubirea și războiul, experiențele de cunoaștere trăite de protagonist.
Modurile de expunere
Sunt prezente toate modurile de expunere: narațiunea, descrierea, prin care sunt prezentate personajele și dialogul care susține veridicitatea, monologul interior și introspecția.
Narațiunea este principalul mod de expunere, la persoana a-I-a.
Naratorul se confundă cu personajul, sub forma unei confesiuni, este subiectiv, viziunea este „împreună„, focalizarea este internă, iar perspectiva narativă este subiectivă.
Conflictele sunt interioare, Georghidiu cu Ela (iubirea), Gheorghidiu cu lumea (războiul).
Structura operei literare
Romanul este structurat în două părți, a câte șase și respectiv șapte capitole, care sunt precizate și în titlul operei, numite Cartea I și Cartea a -II-a.
Prima parte surprinde „Ultima noapte de dragoste” este o ficțiune, exprimă aspirația protagonistului către iubirea absolută.
A doua parte surprinde „Întâia noapte de război” este inspirată din experiența reală a autorului, din articole și documente,din jurnalul de front a acestuia, din timpul primului război mondial, fapt ce conferă autenticitate romanului.
Limbajul literar – în această operă relatarea și povestirea sunt înlocuite de analiză și interpretare, iar stilul este anticalofil ( fraze scurte, claritate și sobrietate).
Incipitul îl prezintă pe protagonistul romanului, Ștefan Gheorghidiu ca sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916.
Secvențe semnificative
O secvență narativă semnificativă este cea în care Gheorghidiu vede moartea ca pe o alinare în comparație cu frigul de afară „Gândul morții cu tot necunoscutul, mi se pare anesteziat. Mă frământă cu sâcâitoare grijă și neliniște, problema dormitului în frig în zorii zilei.”
O altă secvență narativă este cea de la popota ofițerilor, unde are loc o discuție despre un bărbat care și-a ucis soția după ce a aflat că aceasta l-a înșelat, iar părerile sunt împărțite: „Femeia să fie femeie, și casa casă, dacă-i arde de altele să nu se mai mărite.” -căpitanul Corabu la părerea căpitanului Dimiu : „ Femeia trebuie să fie liberă să plece când vrea.”
Momentele subiectului literar
Expozițiunea – începe cu capitolul I,„La Piatra Craiului în munte„ unde Gheorghidiu este pe front și asistă la o discuție despre dragoste, discuția de la popotă, care îi aduce în minte iubirea lui eșuată.
Intriga – debutează prin prima frază a capitolului al doilea „Diagonalele unui testament„. Ștefan Gheorghidiu , student la filosofie, era căsătorit cu Ela, studentă frumoasă de la Litere, o orfană lăsată în grija unei mătuși.
Căsătoria era armonioasă până când o moștenire lăsată de unchiul Tache Gheorghidiu le strică traiul, scoțând la iveală caracterul Elei, interesată mai mult de viața mondenă.
Desfășurarea acțiunii – ne prezintă pe verișoara Elei , care o atrage pe aceasta în lumea mondenă, unde în casa acesteia Ela cunoaște un avocat ,domnul G. iar Ștefan începe să devină suspicios, astfel începe criza cuplului.
Punctul culminant – debutează odată cu excursia la Odobești, de sf. Constantin și Elena, cand Ela acordă avocatului o atenție deosebită astfel Ștefan bănuiește că sunt amanți.
Deznodământul – începe cu cartea a doua, care cuprinde imaginea războiului demitizată, frontul este haotic, iar locul eroismul este luat de instinctul supraviețuirii.
Ștefan Gheorghidiu este rănit pe front, întorcându-se în București, văzând-o pe Ela ca pe o străină, îi lasă toată averea și se hotărăște să o părăsească.
Concluzie
În concluzie, opera literară „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război„ este un roman psihologic, subiectiv, un roman al experientei, modern , iar pe baza celor prezentate mai sus îl putem încadra în curentul literar numit modernism.